Sonetul unui vis

.

era o noapte franta de-o raza de lumina
in umbra unui vis visat de doua ori,
la cinci e inca noapte, dar poate fi si ziua,
la cinci inca se doarme in mai multe culori.

era o strofa numai pe buza unei muze
aflata in deruta si fara de reper,
aveam pe margine alintul unei scuze -
o inima albastra prinsa la rever.

numai cine iubeste mai poate intelege
o poezie moarta inchisa intre randuri
ce nu fac nici un sens care sa ramana,

si din atatea si atatea negre ganduri
cum inima-mi ranita sa mai poata alege
o saritura clara de pe un colt de luna?


.

Incertitudini pictate pe tristete

.

intors pe dos ceasul arata opt si-a stat,
paianjenul si vulturul s-au imprietenit la colt,
ma aflu-n nu stiu care sat,
ma aflu-n curte, langa lat.

zilele trecute am desprins lumina
din candela peretelui de est,
e-atat pustiu in jurul meu,
budistii-s morti pe everest,
psihoterapeutii in cor dau faliment
si se reangajeaza
la fabrica de armament.

mi-a stat lumina-n loc in miez de noapte,
inima mi-a murit cand ai plecat,
visez traiesc si mor mereu
satul de-atata asteptat.

tin messengerul deschis tot timpul,
sar in sus la fiecare e-mail pe care il primesc
rugandu-ma sa fie ultimul semn pe care mi-l dai,
ultimul sarut pe care mi-l iei.

muntii coboara-n vale, ciobanii urca-n sus,
totu-i pe dos si as muri si nu mai mor
nici de batranete nici de dor
nici de tristete nici de viitor
incert.

.