.
era o noapte franta de-o raza de lumina
in umbra unui vis visat de doua ori,
la cinci e inca noapte, dar poate fi si ziua,
la cinci inca se doarme in mai multe culori.
era o strofa numai pe buza unei muze
aflata in deruta si fara de reper,
aveam pe margine alintul unei scuze -
o inima albastra prinsa la rever.
numai cine iubeste mai poate intelege
o poezie moarta inchisa intre randuri
ce nu fac nici un sens care sa ramana,
si din atatea si atatea negre ganduri
cum inima-mi ranita sa mai poata alege
o saritura clara de pe un colt de luna?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu