Autoportret Suprarealist

poem audio-vizual

Groapa

tot ce nu iau cu mine sunt

amintiri,
imagini, vise,
tablouri nepictate,
poezii nescrise,
cantece necantate,

nisipul, marea,
sezlongurile,
vacanta de vis neimplinit,

sezonul de iubire,
blogurile adunate
in numar de 29;

29 de versuri, 29 de carti,
29 de cititori, 29 de muze,
29 de pagini,
29 de puncte,...

iubire, te-am gasit uitata
intre atatea randuri de iubire!

.

p.s. pentru imaginea poemului, viziteaza http://groapa.blogspot.com

groapa.blogspot.com

Sonet de ziua ta

29 de ganduri

daca iti scriu, nici o problema,
daca-mi raspunzi nu-i nici atat,
cuvintele-mi raman in gat
si cartea mea e o emblema.

in tribunal iubirea nu-i parat,
cum nici divortul alta schema,
mi-a mai ramas numai o tema-
sa nu mai am de ce si cat.

eu am murit ca sa te nasti
in diminetile obscure
cu ochii tai si verzi si casti

priviri si moi, priviri si dure,
raman in urma ca de pasti
in umbra crucilor mature.

.

Sonetul unui vis

.

era o noapte franta de-o raza de lumina
in umbra unui vis visat de doua ori,
la cinci e inca noapte, dar poate fi si ziua,
la cinci inca se doarme in mai multe culori.

era o strofa numai pe buza unei muze
aflata in deruta si fara de reper,
aveam pe margine alintul unei scuze -
o inima albastra prinsa la rever.

numai cine iubeste mai poate intelege
o poezie moarta inchisa intre randuri
ce nu fac nici un sens care sa ramana,

si din atatea si atatea negre ganduri
cum inima-mi ranita sa mai poata alege
o saritura clara de pe un colt de luna?


.

Autoportret

...


eu
sunt intre doua
oglinzi paralele
un punct
numit si

dumnezeu.



...

Si me olvidarias

si tu me olvidarias,
olvidame ahora.

si con cada hora en el reloj
me buscarias,
buscame ahora.

manana no seria
si solo un dia mas,
si tu me recuerdas,
recuerdame ahora mismo.

y si yo te amaria
seria solo
un poco mas
con cada dia.

de mi vida.

te amo con la tierra
suspendida por el cielo,
como odio la boda
y amo el infierno
que no existe,
ni existia.

el corazon en fuego
mas bueno
sera.

el alma vuela
hasta el paradiso
sera la tierra
de nosotros mismos.


florin der oxas,
junio 2008